Despre Craciunul trecut si prezent

Doar nu se putea sa treaca perioada sarbatorilor de iarna si sa nu scriu nimic despre ele, nu?

Image

A! Si tin sa mentionez de la inceput ca anul acesta am facut un sacrificiu si nu am mai pus afis cu „Nu primim cu colindul!” si nici nu m-am mai luat de colindatori. Chiar daca am vrut…

Image

Mereu mi-a placut Craciunul. Cand eram copil, Craciunul era printre putinele ocazii cand familia mea se aduna (fara sa se certe), mancam mancare buna, dulciuri si primeam cadouri. Mamaie facea cozonaci si mereu se lua de mine fiindca ii mancam rahatul, stafidele si ii deochiam cozonacii, motiv pentru care nu mai cresteau. Tata imi cumpara in fiecare an (a se citi „umbla tot orasul ca sa imi gaseasca”) o sorcova si mergea cu mine la colindat (rudele, nu necunoscutii; eu nu eram nesimtita ca tiganii). Sa fiu sincera, acei 10.000 de lei vechi, 2 mandarine si 3 covrigi pe care ii primeam nu isi meritau nici efortul si nici benzina consumata (presupunand ca aveam benzina sau ca Dacia functiona pe timp de iarna), dar era frumos si ma simteam si eu bagata in seama. Cand putea, mama pleca mai devreme de la munca si reusea sa ajunga la serbarile mele pe care le detestam din tot sufletul, dar deh! Venea mosul cu barba prinsa cu elastic de pantaloni de casa si imi dadea o sacosica. Pentru o papusa care se rupea imediat, o ciocolatica tare ca cimentul, o portocala acra (si nemucegaita daca aveam noroc) si o banana necoapta, ma chinuiam sa invat poezii kilometrice si sa nu ma fac de ras (nu imi iesea totusi). Mai era si rochita alba de fulg de nea pe care nu am avut-o niciodata… Cred ca atunci s-a aprins pasiunea mea pentru negru…

In fine.

Tot din perioada aceea imi amintesc de mirosul rufelor intinse pe corniza si pe soba de teracota si bineinteles, de mirosul lemnului din soba. Bradul il impodobeam cu putin timp inainte de Craciun fiindca imediat se scutura (si mai era si scump). Adoram sa pun bombonele in brad, dar mai mult imi placea sa ma joc cu tata joculetul acela de pe spatele cutii de bomboane si sa ma ascund sub brad (pe vremea aia incapeam acolo). Ce-i drept, mai imi cadea cate un globulet in cap si se spargea, dar nu conta. Ma distram.

De asemenea, pe atunci nu prea intelegeam notiunea timpului si tin minte ca ma tot uitam in fiecare dimineata sa vad daca mi-a adus Mosu’ ceva. Timp de… sa zicem… o saptamana, eram dezamagita, dar pe 25 Decembrie, gaseam un pachetel cu carioci/creioane, dulciurele, o bluzita si un CD. Nu vreti sa stiti cat de fericita eram. Adica… acum mi se pare ca era o mare porcarie si ca ma multumeam cu foarte putin in comparatie cu copii de azi, dar date fiind conditiile si de acasa si din tara, nu aveam de ales.

Image

Intre timp, Craciunul a devenit ceva mai mult, ceva de care am inceput sa ma agat. Poate e vorba de spiritul Craciunului, dar in ciuda faptului ca aveam cate o mana sau un picior rupt de fiecare data (urasc zapada… just sayin’), faptul ca vedeam filme de sezon la televizor, episoade speciale precum cele din Viata cu Louie si orasul decorat ma facea sa ma simt mai fericita.

Pana acum.

Nu stiu ce a fost cu mine anul acesta, dar jur ca in Ajun ma simt mizerabil. Am impodobit bradul de mai mult timp ca sa ma bucur de el, mi-am pus de la inceputul lunii un LiveWallpaper cu tema de Craciun si countdown. Am fost in culmea fericirii cand am vazut decoratiunile din oras si mai ales cele de la mine de cartier (si-a adus aminte cineva ca exista si aceasta zona), asa ca nu pot sa inteleg de ce ma simt ca atunci cand am dat bacalaureatul. Poate e tocmai din cauza prapastiei dintre copilaria mea si cea a copiilor de acum. Nu am fost niciodata atat de invidioasa asa cum am fost in urma cu o saptamana cand am auzit doua mame discutand despre cadourilor pentru copiii lor. Cadourile cumparate de ele depaseau numeric cadourile primite de mine in toata viata mea si cu banii cheltuiti cred ca mi-as permite un al doilea majorat.

Iar eu… eu inca astept o pereche pufoasa de sosete de la mama si coletul cu carti comandat de mine pentru mine si platit din banii mei.

Image

Poate pentru mine nu este un Craciun Fericit, dar voua va doresc clipe minunate. Distrati-va si pentru mine.

Merry Christmas,

A.

Anunțuri

3 gânduri despre „Despre Craciunul trecut si prezent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s